sâmbătă, 11 martie 2017

Povestea porcului , varianta modernă

Până-n revoluţie , am dat lovitura prin cumpărarea unei căsuţe la vreo 18 km de Slatina . Prima vizită , primul ghinion . Pană pe spate la Dacia 1300 şi bineînţeles şi rezerva tot pe pană era . Încep să-ntreb vecinii : -Aveţi vulcanizare prin zonă ? -N-avem ,daa poate vă ajută nea Ilie a lu-Bragagiu , şoferul de pe autobuz . Merg repede la nea Ilie şi s-a rezolvat , nu se poate ! Imi recomandă însă , să merg la nea Zamfir . Fuguţa la Zamfir , care binevoitor pune băieţii ( copiii lui , 3 la număr ) să facă penele ! Intre timp stăm de vorbă , să ne cunoaştem mai bine . Cu ce te ocupi , unde lucrezi ... Eu depanator r.tv , el pompier la Carbonoase . Termină băieţii repede cu penele , umflă roţile şi gata ... scot portofelul . Stai liniştit domnule , nu te costă nimic poate am şi eu nevoie de mata să-mi repari ceva vreodată . Bun , toată lumea-i mulţumită . Nu trece prea mult timp de la întâlnirea noastră , cred că doar vreo 5 -6 luni şi aud vestea cea rea . Lui nea Zamfir i-a luat foc casa ! Ăla micu , rămas singur acasă avea sarcina să încălzeasă uruiala pentru porci . A pus oala pe reşou şi-a plecat să joace fotbal în curtea şcolii uitând de oală . Suprâncălzită , uruiala a luat foc , apoi perdeaua de la bucătărie ş.a.m.d. A rămas omu sărac , fără mobilă , fără covoare , fără perdele şi ce era mai grav , fără televizor . L-au ajutat rudele cu ce-au putut , iar televizorul a ajuns în atelierul meu improvizat din garajul de la ţară . Întâmplarea a făcut să am un televizor abandonat , identic ( Venus ST ) , dar care avea defect tubul cinescop . N-am făcut decât să inlocuiesc tubul cinescop cu cel din televizorul ars (tubul scăpase nevătămat ) . Bucurie mare când i-am dus televizorul seara acasă . Cât mă costă domnu Claudiu ? Păi tot atât cât m-au costat penele ! Nu se poate , domnu Claudiu , uite ce zic eu . Sora mea din satul vecin îmi dă trei purcei să-i cresc . Dacă mai aduci şi mata ceva pâine uscată , îţi cresc şi dumitale unu să ai ce tăia de crăciun . Bun , zis şi făcut . Vine omu cu purceii acasă şi mă cheamă să-mi aleg unul , că aşa e bine ... în caz că se-ntâmplă ceva ... Cei trei purceluşi , unul mai măricel şi mai lunguieţ , unul mijlociu şi unul mai mic . Dacă aşa e procedura şi fiind modest din fire , l-am ales pe cel mic . Trece timpul , aduc pâinea adunată de la toate neamurile de la bloc , uscată in săcuţi puşi la soare pe balcon , fac rost şi de câteva târne cu ştiuleţi de porumb , başca vreo zece saci cu furaje si nutreţuri combinate de la o moară aparţinând unei ferme ( a unui I.A.S unde lucrasem cu câţiva ani in urmă). La un moment dat , nea Zamfir se lăuda c-a crescut porcii cu ce i-am adus eu . In fine , trece timpul , purceii cresc frumos , lăngă casa mea apar vecini noi . O familie de prieteni de la Slatina cumpără casa bătrânească de vis-a vis, medici amândoi , ea dermatolog , el medic veterinar . Într-o duminică dimineaţa , apare ăla micu a lu Zamfir la mine la poartă . Nea Claudiu , n-ai nişte zer sau nişte lapte , că porcu lu mata e bolnav . Cred că moare ! ( De unde dracu să am eu zer sau lapte ? ) Îl strig repede pe vecinu George , veterinaru . Hai să mergem până acolo să vedem ce se-ntâmplă . Ajungem la locul faptei . Zamfir si nevastă-sa se agită pe lângă coteţ . Porcul pare că abia mai respiră , are botul roşu şi stă lungit pe-o parte .Cred că l-a muşcat ceva azi noapte , vreo şuiţă sau poate chiar vr-un şarpe , zice ea . Toată noapte au guiţat şi au fost agitaţi , zice el . Eu mă duc uşurel prin spatele lor şi mă uit la ceilalţi doi porci şi trag prima concluzie . Ăla bolnavu , e porcul cel mare , cel mijlociu şi cu ăla micu ( al meu) sunt bine merci in alt coteţ din spate . George se uită nedumerit la bolnăvior şi-i cere gazdei o oglindă să vadă dacă se abureşte când o apropie de botul porcului , apoi cere un ac . Înţeapă cu acul pulpa din spate a porcului . Nici o reacţie ! Domnilor , nu-mi dau seama ce ar putea avea , dar sacrificaţi-l şi opriţi câte o bucăţică din ficat , dintre coaste şi nu mai ştiu eu de unde , ca să le duc la analiză . L-am lăsat pe George acolo şi am plecat acasă idignat de faptul c-au avut tupeul să-mi zică că e porcul meu . După aproximativ o oră apare George , cu faţa zâmbitore , intră în curte la mine si-mi spune : - Băi Claudiule , de treizeci de ani de când sunt eu medic veterinar , n-am văzut porc să moară în comă alcolică ! Când l-au tăiat pe burtă m-a izbit un damf de ţuică de era să cad pe spate . Ăştia au făcut ţuica de boambe ( corcoduşe ) , au lăsat cazanul afară la soare vreo două zile ( a mai fermentat conţinutul) şi apoi au dat boasca la porci . Ăla mai mare şi mai lacom, a mâncat mai mult şi-i bătea pe fraţii lui mai mici . Aşa se explică de ce era mai roşu la faţă , agitat peste noapte si spre dimineaţă , căzut, răpus de alcool . La nici o jumătate de oră apare şi d-na Zamfir aducănd o tavă cu fleici de carne să facem şi noi un grătar . Iar eu vă spun că , în viaţa mea n-am mâncat carne mai fragedă şi mai gustoasă !